Ce este, cu ce diferă celula deschisă de cea închisă, ce grosime se aplică pe fiecare zonă a casei și cum decurge efectiv lucrarea. Fără marketing, doar cifrele care contează.
Spuma poliuretanică pulverizată este un izolant format din două componente lichide care se amestecă în pistolul de aplicare și se pulverizează direct pe suprafață. La contact reacționează chimic, se dilată de zeci de ori în volum în câteva secunde și se întăresc într-un strat continuu, lipit de suport.
Diferența față de orice izolație în plăci stă în această singură propriețate: se aplică lichidă și se întărește pe loc. Nu se taie, nu se îmbină, nu se fixează mecanic. Ia forma exactă a suprafeței, inclusiv a colțurilor, a rosturilor dintre cărămizi și a spațiului din jurul unei țevi.
Sunt două materiale diferite, nu două calități ale aceluiași material. Alegerea greșită costă bani degeaba sau, mai rău, creează probleme cu umezeala.
Celulele nu sunt sigilate între ele, deci spuma rămâne ușoară, moale și permeabilă la vapori. Se dilată enorm dintr-o singură trecere, ceea ce o face ideală pentru spațiul dintre căpriori, unde trebuie umplut mult volum. Absoarbe și zgomotul, motiv pentru care mansardele izolate așa sunt vizibil mai liniștite.
Nu se folosește sub nivelul solului, pe fundații, în zone inundabile sau direct pe suprafețe permanent umede. Acolo intră celula închisă.
Fiecare celulă este sigilată, cu gaz izolant în interior. Rezultă un material rigid, dens și impermeabil, cu cea mai bună conductivitate dintre izolațiile uzuale. Este barieră de vapori prin ea însăși, deci nu mai are nevoie de folie separată, și adaugă rigiditate structurii pe care se aplică.
Se aplică în straturi succesive de 1–2 cm, nu dintr-o dată. De aceea durează mai mult și costă mai mult pe centimetru decât celula deschisă.
Alegerea nu e o preferință, e o consecință a fizicii: unde e nevoie de volum mult și permeabilitate la vapori intră celula deschisă, unde e umezeală sau contact cu solul intră celula închisă.
Se aplică direct pe astereală sau pe membrana de sub țiglă, între căpriori, în strat de 18–25 cm de celulă deschisă. Este lucrarea cu cel mai bun raport cost/beneficiu, pentru că acoperișul este cea mai mare pierdere.
Celulă închisă în strat de 7–15 cm, aplicată pe interior între montanți sau pe exterior sub sistemul de fațadă. Rigidizează peretele și elimină nevoia de barieră de vapori separată.
Celulă închisă de 6–10 cm, pe placa pe sol, pe planșeul de peste un beci rece sau pe tavanul garajului. Rezistă la compresiune și nu absoarbe umezeala din beton.
Celulă închisă aplicată peste tablă sau peste membrana existentă, în strat de 5–8 cm. Face simultan izolație și hidroizolație, fără rosturi pe care să se infiltreze apa.
Celulă închisă pe soclu și pe fundația exterioară, unde apa din pământ ar distruge orice material absorbant. Oprește puntea termică de la baza pereților.
La ultimul etaj se izolează tavanul dinspre pod sau terasă, iar la apartamentele de colț se izolează pe interior peretele care dă spre exterior. Se pierde câțiva centimetri din cameră, dar diferența se simte imediat.
Ca să știi exact ce se întâmplă în casa ta și ce trebuie să pregătești.
Acoperim tot ce nu se izolează, identificăm și protejăm traseele de țevi și cabluri, verificăm ca suportul să fie curat și uscat.
1–2 oreMaterialul se încălzește în instalație și se aplică în straturi. Echipa poartă costum și mască, iar spațiul rămâne liber de persoane.
3–6 oreUnde e nevoie de o suprafață plană pentru gips-carton sau finisaj, surplusul se taie cu lama și se nivelează.
1–2 oreStrângem resturile, ridicăm protecțiile, ventilăm. Camera se poate folosi din nou în aceeași zi.
1 orăLa acoperiș și mansardă: 18–25 cm celulă deschisă, minimum 10 cm. La pereți: 7–15 cm celulă închisă, minimum 5 cm. La podea și placă: 6–10 cm celulă închisă.
Grosimea exactă depinde de zona climatică, de ce există deja în structură și de cât spațiu ai între căpriori. Se stabilește la măsurătoare.
Lemn, metal, beton, cărămidă, BCA, țiglă, gips-carton, membrane bituminoase și tablă. Condiția e ca suprafața să fie curată și uscată, fără urme de ulei, grăsime sau praf gros.
În timpul pulverizării, da. Aplicatorii poartă costum, mănuși și mască cu filtru, iar spațiul nu se ocupă câteva ore și se ventilează. După întărirea completă spuma devine inertă: nu mai emană nimic și nu hrănește mucegai sau acarieni.
Da, dacă se aplică fără să fie identificate în prealabil. Spuma se dilată cu forță și poate strânge o țeavă subțire sau un cablu prost fixat. De aceea traseele se caută și se protejează înainte de aplicare. Este exact genul de detaliu la care se vede diferența între o echipă cu experiență și una fără.
Practic niciuna. Se verifică periodic integritatea stratului, iar dacă apare o deteriorare mecanică (cineva a găurit, a intervenit la o țeavă) zona se completează cu spumă nouă, care se leagă de cea veche.
Da, dar cu limite. Materialul și suportul au nevoie de o temperatură minimă ca reacția să se producă corect, iar suprafața nu trebuie să fie înghețată sau umedă. La interior se lucrează tot anul; la exterior, în zilele foarte reci, amânăm. Îți spunem sincer dacă nu e momentul.
Calculatorul îți alege singur tipul de spumă potrivit pentru lucrarea ta și îți dă costul estimat, economia anuală și amortizarea.
